Uefa Champions League Chelsea Londra – FC Liverpool 4 – 4
M-am folosit de această frază puţin modificată, pentru a evidenţia calitatea fotbalistică.Asta de parcă nu aţi fi observat-o şi dumnevoastră! Englezii sunt la a doua încercare de a dovedi că fotbalul s-a inventat cu adevărat la ei. Prima oară a fost acum patru ani, în meciul dintre AC Milan şi FC Liverpool din finală de la Istanbul. Atunci milanezii aveau 3-0 la pauză ca apoi „cormoranii” să revină şi să aducă victoria după „loteria penaltiurilor”.
În seara aceasta, aceeaşi echipă dovedeşte că fotbalul adevărat jucat cu sufletul, nu cu mintea, nu are limite. Liverpool a condus de două ori, la pauză cu 2-0 şi în minutul 83 cu 4-3, însă au avut ghinionul de a fi egalaţi.
O trilogie de meci am văzut, în care golurile frumoase au alternat cu ratările uriaşe alături de gafele colosale. Cech şi Reina au dezamăgit în această seară magică, în care fotbalul spectacol a învins orice limite. An de an, această competiţie aduce meciuri surpriză, cu răsturnări de situaţie, cu goluri multe şi spectacol total. Acest sfert de finală, merita a fi finala din acest an, mai ales la ce nivel s-a jucat. Cu tot respectul pentru Barcelona, însă echipele englezeşti, în speţă Chelsea şi Liverpool au oferit spectacol total. Demult nu am mai văzut un duel aşa de aprig între două echipe, mai ales după că meciul din tur gazdele veneau cu un avantaj de două goluri.
Însă pentru britanici, spectacolul nu are preţ, fotbalul se joacă din primul până în ultimul minut, cât despre fani, jos pălăria. Peste 35.000 de susţinători ai ambelor echipe au stat despărţiţi de câţiva stuarzi, cântânt şi încurajându-şi echipa tot timpul. Nu vreau să fac comparaţii, însă spectacolul în sine, ne-a încântat pe toţi. Nu a contat fanul a cărei echipe ai fost, ci doar senzaţia trăită la un asemenea recital fobalistic. Parcă ne-am săturat de victorii ale gazdelor cu 6-0, parcă am dori un echilibru de ambele părţi.
Fanii lui Liverpool au apaludat la 4-4, în momentul în care echipa lor „aruncau” un ultim atac. Ei înţeleg că acei oameni şi-au dorit din tot sufletul victoria, însă doar atât au putut. Neşansa, ghinionul sau pur şi simplu un moral mai bun al gazdelor i-au făcut pe „cormorani” să piardă un meci, dar nu pe fani, nu spectacolul şi nu respectul cuvenit. Un 4-4 „ca la teatru” cum se spune, însă cu tentă de thriller mai degrabă.
Un spot publicitar spunea la un momendat (puţiun retuşat de către mine) aşa: „Un bilet la meci: 50 €; Un fular al echipei favorite 10 €; Bucuria de a-ţi vedea echipa câştigând nepreţuită! Pentru toate celelalte există însă…” Nu conta finalul. Cel mai importat lucru este efectul care ţi-l oferă efortul depus de tine în acea zi. Şi stai să te gândeşti dacă a meritat să dai banii aceia pe acele lucruri ca la final să plângi de bucurie că echipa ta s-a calificat în semnifinale.
Concluzia este simplă…fotbalul îşi are tributul său, însă pentru cei ce ştiu să-l respecte, vor avea parte de foarte mult spectacol şi bucurie. Este un fenomen ciudat dar plăcut, unul ce pare simplu dar este destul de complicat.Un colţ de lumină şi bucurie sau de întuneric şi tristeţe. Fotbalul îţi şi oferă, dar îţi şi ea, după moment şi ocazie, însă punând totul într-o balanţă, se vede cum lucrurile oferite sunt mai multe decât cele cedeate. Şi astfel se mai scrie o filă în cartea numită “Istoria nebănuită al sportului cu balonul oval, numit fotbal”.
Editorialist: G.S.